Viaţa nu-şi permite o plăcere mai mare decât aceea de a depăşi dificultăţile, a trece de la un pas la altul în drumul către succes, a avea dorinţe noi şi a le vedea împlinite.”
Samuel Johnson
Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
Această modalitate practică și utilă de soluționarea conflictelor a fost utilizată pentru prima dată în S.U.A. în jurul anului 1970.
În anul 2003, cu sprijinul Ambasadei SUA, Ministerul Justiției în colaborare cu Baroul Dolj a înființat Centrul Pilot de Mediere din Craiova care a organizat cursuri de formare a mediatorilor profesionişti pentru 400 de avocaţi din toate judeţele ţării. Aceştia au beneficiat de o pregătire specială asigurată de mediatori cu vastă experienţă din Washington DC – Statele Unite ale Americii.
Am avut șansa să mă număr printre avocații care au urmat cursuri de pregătire la Centrul Pilot de Mediere din Craiova cu mediatori din S.U.A.
În anul 2006 Parlamentul României a adoptat Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.
În principiu, orice conflict interuman, poate fi soluționat pe calea medierii. Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel. Înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice.
În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz, putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor.
Hotărârea prin care instanţa încuviinţează înţelegerea părţilor se dă în camera de consiliu şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii. De asemenea, actul întocmit de notarul public, prin care se autentifică înţelegerea din acordul de mediere, are putere de titlu executoriu.